Istovit de monotonia unui drum îngust si galbui, care taie de-a latul un lan de ciulini galbeni de seceta Dobrogei, gasesti linistea pe plaja de la Corbu, care se întinde putin mai sus de Navodari, salbatica si pustie, asa cum si-ar fi dorit-o cei care-si amintesc Vama înca nedescoperita de la începuturi. „De dimineata, când se ridica soarele din partea aia“, spune, aratând cu degetul spre rasarit, un fost amator de Vama. Zâmbeste. „Animalul ala rosu, pe care-l urmaresti, secunda cu secunda ridicându- se din mare si atunci îti aduci aminte de tine. Sunt pasari de jur împrejur, cormorani, pesca- rusi..., iar marea, fâs-fâs... Nu vine nimeni sa traga de tine, sa urle, nu se aud muzici, e liniste. Te încarci pentru un an“, adauga el.

Actorul Stelica Morariu, de la Teatrul Fantasio din Constanta, este un deschizator de drumuri într-un loc virgin si înca plin de poezie. Cârciuma lui se numeste „La Casa Veche“ si e ascunsa printre ierburi, izolata în buza falezei înaltate si neamenajate.

Pâna la Primul Razboi Mondial, acest loc a servit drept centru de comanda al subunitatilor armatei germane. Mai târziu, dupa razboi, armata româna a folosit aceste cazemate ca popota, dupa care constructiile au fost folosite si de rusi.